Dorin
Ștefan
arhitect
DESPRE REZIDENT
Dorin Ștefan (n. 27 iulie 1950, Zărnești –jud. Brașov) este unul dintre cei mai importanți arhitecți contemporani din România și fondatorul biroului de arhitectură D.S. Birou de Arhitectură (DSBA).
Cunoscut pentru abordarea sa inovatoare și neconvențională, fundamentată pe conceptul de „arhitectură ca reacție la context”, a fost distins cu Premiul Academiei Române pentru întreaga activitate și cu Premiul Uniunii Arhitecților din România „Opera Omnia”.
DESPRE REZIDENȚĂ
Topofilia și memoria: dialog vizual
Dacă Terra Siculorum vorbește despre topofilie prin obiectul sculptat, Terra Saxonum abordează acest motiv filozofic la scara unui sat întreg, plecând de la forma construită a organizării sociale. Comunitatea săsească nu și-a construit doar case, ci un întreg sistem de relații materializat în piatră și lemn (gospodăria, curtea, biserica fortificată, strada satului etc.) toate așezate după o logică ce reflectă, la propriu, structura comunității care le-a ridicat. A citi arhitectura săsească înseamnă, în acest sens, a înțelege felul în care o comunitate întreagă și-a organizat, de-a lungul secolelor, viața colectivă și conviețuirea. Bisericile fortificate sunt, poate, forma cea mai concentrată a acestei logici: construcții care îmbină funcția spirituală cu cea defensivă, mărturii ale unor vremuri în care supraviețuirea comunității depindea de capacitatea ei de a se apăra.
Iar gospodăria săsească, la rândul ei, prezintă o idee similară, dar la scară mică: un spațiu de rezistență culturală, unde vechile forme de organizare comunitară au modelat, secol după secol, felul în care casa se raportează la curte, curtea la stradă, strada la restul satului.
Miza rezidenței arhitecturale este să traducă acest limbaj construit într-un tur accesibil pentru drumeții de pe Via Transilvanica. Acesta ar trebui să dezvolte firul conceptual al proiectului: cum anume vechile forme săsești de organizare comunitară au modelat gospodăria ca spațiu de rezistență culturală. Studiul concret al satelor săsești ar trebui să urmărească atât structura lor per ansamblu, cât și detaliile care fac diferența, (proporțiile clădirilor, materialele folosite, elementele decorative), toate integrate ca expresie a unei identități culturale, nu doar ca un „stil arhitectural”.
DESPRE ȚINUT
Terra Saxonum este ținutul sașilor și al moștenirii pe care aceștia au lăsat-o în Transilvania. Regiunea începe la Archita, atinge județul Brașov, apoi traversează mai multe sate săsești din județul Mureș, ajunge la Sighișoara și continuă prin județul Sibiu, până la Micăsasa.
Arhitectura iese în evidență cu case lipite una de cealaltă, amplasate direct la stradă, cu biserici fortificate și turnul slăninii, elemente pe care drumețul le regăsește în toate aceste sate. Dacă are norocul să ajungă în comunități cum sunt Cloașterf sau Saschiz, drumețul poate întâlni oameni care să-i explice de ce arhitectura locului este o urmare a modului în care sașii se organizau.
Deși mare parte dintre ei au plecat din România, există astfel de comunități care vor să păstreze vie moștenirea acestora. Au reînviat vecinătatea, au grijă de biserici și de casele vechi, păstrează rețete tradiționale și, cel mai important, reușesc să dea povestea mai departe.
Drumețul începe să înțeleagă că arhitectura, la fel ca toate expresiile artistice, este despre oameni, nu doar despre clădiri și construcții.
DESPRE AMPRENTA CULTURALĂ LĂSATĂ ÎN ȚINUT
Rezultatul concret este un tur arhitectural (sau mai multe, în funcție de satele acoperite) pe care drumeții de pe Via Transilvanica îl pot parcurge, iar după turul fizic cu rezidentul, viitorii călători vor fi ghidați de o variantă audio a acestuia. El devine, practic, o cheie de lectură lăsată moștenire traseului, un instrument prin care orice drumeț care ajunge în acest ținut, chiar și fără prezența expertului, poate „citi” satul săsesc așa cum l-ar descrie un arhitect: ca o formă construită a unei întregi filozofii de viață comunitară.
