Moni
Stănilă
scriitoare
DESPRE REZIDENT
Moni Stănilă s-a născut în Tomeşti, în judeţul Timiş, 1978. A studiat teologie ortodoxă și literatură la Timişoara şi Sibiu. Din 2010 trăieşte la Chişinău, unde, împreună cu Alexandru Vakulovski, organizează Cenaclul Republica. A publicat șase cărți de poezie, trei romane (cel mai recent: “Oase strălucitoare”, Polirom, 2026), două cărți pentru copii și romanul biografic “Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare”. Volumul “Ofsaid” a obținut premiile Radio România Cultural, Observator cultural, Premiul Bacovia și Premiul Revistei Timpul din Moldova. Unele din volumele anterioare au primit premii ale Uniunii Scriitorilor din Moldova ș. a.
În Suedia și Germania a apărut traducerea volumului “Ofsaid” (în germană, cu titlul “Metalische Igel”), iar în Franța a apărut o antologie de autor. “Metalische Igel” a fost inclusă în lista „Lyrik-Empfehlungen” pentru anul 2025, o inițiativă a Academiei Germane pentru Limbă și Literatură, a Fundației Lyrik Kabinett și a Casei Poeziei
În 2024 i s-a decernat la Timișoara premiul Ion Monoran, iar în 2026 Premiul Ministerului Culturii din R. Moldova „Constantin Stere”.
DESPRE REZIDENȚĂ
Homo viator: pragul plecării
Orice drum lung începe cu o ezitare, dar și cu entuziasm. Bucovina este, în arhitectura simbolică a traseului Via Transilvanica, chiar un prim prag, punctul de plecare al drumețului, locul în care entuziasmul de a porni la drum se ciocnește pentru prima dată de ideea de alteritate. Conceptul de homo viator — omul ca ființă aflată fundamental „pe cale” — capătă aici sensul lui cel mai literal: călătorul nu a acumulat încă experiența drumului, dar se arată deschis și disponibil în sensul marcelian (de la filozoful francez Gabriel Marcel) al termenului.
Ospitalitatea bucovineană este un fapt istoric sedimentat în timp datorită unei fuziuni de influențe imperiale și țărănești care s-a decantat de-a lungul secolelor într-un fel anume de a-l primi pe străin la masă. Acest gest este primul act de acceptare a alterității pe care îl întâlnește drumețul pe traseu, iar rezidența literară de aici trebuie să surprindă exact acest moment inaugural: drumul ca prag al încrederii.
Miza este crearea unei proze care să capteze impresiile și starea specifică începutului de drum, entuziasmul călătoriei neatins de oboseala kilometrilor care vor urma. Textul va explora modul în care primirea străinului funcționează ca prim test al disponibilității drumețului de a fi transformat prin întâlnirea cu celălalt. Această temă leagă direct Bucovina de restul traseului, ca o uvertură care anunță tot ce va urma în celelalte opt ținuturi. Practic, scriitoarea developează în chip literar chiar premisa proiectului: și anume că pelerinul, la propriu, este România însăși care își caută sensul, iar Bucovina reprezintă locul unde această căutare capătă un prim chip.
DESPRE ȚINUT
Așezată în nord-estul țării, la întâlnirea dintre Transilvania și Moldova, Bucovina este un teritoriu al trecerilor: între regiuni, istorii, comunități și peisaje. Iar pentru Via Transilvanica este începutul călătoriei, cunoscută pentru dificultatea ridicată a traseului, care joacă rolul unui botez pentru drumețul de lungă distanță. Îl pregătește fizic, dar mai ales mental și sufletește, pentru o călătorie lungă, până la Drobeta-Turnu Severin.
Cei 144 de kilometri ai traseului traversează sate, păduri, depresiuni și culmi domoale, scoțând la lumină un patrimoniu natural și cultural aparte. Putna este locul de început, în care drumețul e odihnit și are în față o călătorie nebănuită.
Pe parcurs, chiar și cei care petrec mai puține zile pe traseu intră imediat în contact cu ospitalitatea specifică locului, exprimată cel mai adesea printr-o gastronomie bogată, plină de rețete vechi ce poartă în gusturi influențele culturale diverse.
Povestea începe în Bucovina, cu un gol în stomac față de necunoscutul din față, dar care se umple repede… cel târziu când drumețul ajunge la Sadova.
DESPRE AMPRENTA CULTURALĂ LĂSATĂ ÎN ȚINUT
Proza scurtă realizată de rezidentă devine un obiect cultural dublu: pe de o parte, un artefact fizic, tipărit chiar la locul care a inspirat-o; pe de altă parte, o experiență sonoră accesibilă printr-un cod QR. Drumețul care ajunge în zonă poate asculta peste ani povestea, exact acolo unde a fost scrisă.
